A letter to the one I love

Draga tu,

Cred ca este minunat cum doua suflete atat de diferite se intalnesc la un moment dat in timp, se tamponeaza precum meteoritii in spatiu si reusesc sa creeze o explozie magnifica imposibil de comparat si de descris. Dar nu suntem meteoriti, suntem doi oameni pe care ii despart personalitatile opuse cu care au fost inzestrati. Dar te iubesc. Si am tinut asta ascuns, am respins in totalitate acest sentiment si nu am vrut sa il recunosc sau sa il accept, l-am tinut sub limba, un sentiment pe care l-am pastrat departe de tine in diminetile in care ne-am trezit impreuna si in momentele in care am plans fiind confuza de ceea ce era intre noi. Mi-am dorit ca in toate momentele astea sa-ti spun toate cuvintele frumoase pe care le purtam in suflet si acum ca citesti asta, te iubesc.
Te-am placut pentru nenumarate motive. Te-am placut pentru ca ai ochi superbi, patrunzatori si cu gene lungi. Te-am placut pentru ca ai  o fata inocenta si primitoare. Te-am placut pentru ca esti inteligent, pentru ca esti dezordonat, pentru ca iti plac dulciurile, pentru ca nu iti faci patul aproape niciodata. Pentru ca ti-ai dorit sa ai pe cineva caruia sa ii fie frica sa te piarda. Te-am placut pentru ca esti perfect in ochii mei, pentru ca defectele tale mi-au aratat ca esti uman. Pentru ca ai nevoie de mine si pentru ca am nevoie de tine. Dar te iubesc si te iubesc ,iar cand spun “pentru ca” nu caut o explicatie. Te iubesc pentru ca asa s-a intamplat, natural, am simtit asta, fara sa imi dau seama cand si cum. Si pur si simplu nu stiu cum sa nu o mai fac.
Dar stiu ca pentru tine este prea mult. Si sper.. ca intr-o buna zi, universul sa se sincronizeze in asa fel incat sa simti si tu exact ceea ce simt si eu.

10313498_310230802469958_6773607960371289765_n

Simt.

Sunt mai mult decat sigura ca visez prea mult; sunt sigura ca atunci cand ofer iubire, ofer poate mai mult decat au nevoie; e fara indoiala ca atunci cand imi pasa, imi pasa din toate colturile sufletului; si cand mi-e dor, mi-e atat de dor incat ma descompun sufleteste pana nu mai ramane nimic. Sunt sigura ca atunci cand plang, nu plang numai pentru ce ma apasa pe mine, plang si pentru ce ii apasa pe cei pe care ii iubesc. Fii convins ca atunci cand iti dau increderea mea ti-o dau pe toata, fii convins ca atunci cand ai impresia ca ti-am impartasit o farama din mine de fapt m-am oferit cu totul. Cred ca sunt mai mult suflet si mai putin om. Cred ca simt prea mult si cred ca legile firii se dau peste cap cand fac asta. De ce? Pentru ca ma doare. Image

Be my soulmate.

tumblr_mrwqceZ8WN1qfv5j7o1_500

Iubirea asta îmi bântuie fiecare colţişor din suflet, îmi trece prin fiecare nerv, vas de sânge, mă face să tremur, să nu pot închide un ochi toată noaptea. Şi continuă să apară şi nu vrea să mă lase să dorm. În fiecare seară, când mă pun în pat închid ochii şi încep să îi aud vocea. Şi simt mâna ei pe mâna mea. Vorbeşte cu mine, îmi povesteşte cum caută un suflet în care să se bage şi în sfârşit l-a găsit. Şi cât timp îmi spune toate lucrurile astea, eu o ignor. Pentru că ea e doar în imaginaţia mea. Sau poate că nu, dar îmi e teamă că în momentul în care îi voi vorbi o sa plece. Aşa că o ascult cu ochii aţintiţi în negrul infinit din tavan, căci teama de a pierde încă o iubire e prea mare. Uneori se plictiseşte să îmi vorbească, aşa că se întinde lângă mine. Mă sărută uşor şi îmi spune că vom vorbi de dimneaţă. Dar dimineaţa, ea nu mai e niciodată.. 

Nimic.

tumblr_muq9vmGc7v1r60h5mo1_1280
Azi ma doare sufletul. Pentru ce a fost ieri, pentru ce e acum, in prezentul asta mizerabil si pentru tot viitorul de nimic care ma astepta. Ma doare, plange si se zbate sa iasa din carapacea asta care il inghesuie si il sufoca, un trup ieftin si nedemn de iubire.

Tu, demonul meu..

M-am indragostit de tine, poate… tocmai pentru ca in bratele tale am gasit acel ceva dupa care tanjeam de mult. Acel sentiment pe care l-am pierdut si l-am cautat in disperare. M-am indragostit de tine, atat de nepotrivit si imperfect, in…compatibil fericirii mele, dar totusi perfect compatibil cu bataia inimii mele. Atat. Mi-ai dat nimic si te-am indragit de parca mi-a fi dat totul. Mi-ai pus praf de stele pe trup intr-o noapte in care nimic nu parea sa se lege. Tu ai fost punctul meu de legatura cu realitatea. Tot tu m-ai ancorat in universul tau perplex, unic si murdar, nedemn de iubirea si afectiunea mea. Nedemn de atingerile mele. Nemeritat de sufletul meu. M-ai iubit poate asa cum nu a facut-o nimeni, m-ai strans la piept si desi erai strain sufletului meu, m-ai facut sa ma regasesc. M-ai lasat sa cred ca perfectiunea poate sa existe undeva pe o saltea intr-o camera rece si intunecata.. M-ai facut sa accept ca ceea ce sunt e mult mai departe de adevarul in care ma gaseam. Ca nu sunt inger, ca eu am coarne si plutesc intr-o realitate care te arde, plutesc.. pluteam in deriva. Plutesc si acum. Mi-ai dat foc si m-ai lasat sa ma incendiez in tot trupul, pentru toate sarutarile tale. Pentru o noapte in care nu mai eram singura. Eram doar eu si demonul meu, tu. Vreau sa te iubesc. Sau as vrea sa fii doar o iluzie… Fii te rog iluzia mea, dar mai lasa-ma sa fiu nebuna pe saltea inca o data.. in bratele tale.

Drumul spre nefericire (Part I)

large
 Eu.. eu sunt puternică! Eu îmi înfrâng temerile şi nu mă las doborâtă de nişte… dubii inofensive. Acesta e destinul meu. În acest tren, în vagonul 9 pe locul 84… lângă un bătrân cu o pălărie.. E uitat de timp şi parcă aşteaptă sfârşitul ultimului drum. Mă uit pe geam.. şi am pierdut de mult şirul întrebărilor, dar mai e puţin şi ajung în gara mea. Mai e puţin. Trenurile sunt murdare, prea puţin spus murdar. Te urci în ele şi începi să te simţi murdar. Spre exemplu eu de fiecare dată când mă urc în tren îmi aduc aminte de toate greşelile făcute.. şi mă simt murdară pentru asta. Nu ştiu cum să spun, dar e acel ceva care îmi aduce aminte de partea aia urâtă din mine. În fine.. Pentru că drumul e lung şi plin de presiune, Eda luă o foaie şi începu să scrie.. „ Aici e o scrisoare pentru tine dragul meu. Dar nu vreau să fie o scrisoare în care îmi cer iertare pentru tot, ci o scrisoare în care îţi spun cât de mult te iubesc, poate pentru ultima dată. Sunt în tren, în drum spre tine, şi nu ştiu de ce îţi scriu.. Probabil pentru că ştiu că nu o să vrei  să auzi nici o explicaţie.  Aşa că eu am să îţi dau scrisoarea asta şi o să plec. Apoi tu o să o deschizi şi o să o citeşti. Pentru că deşi nu vrei să auzi explicaţii, vrei să o citeşti. Eşti curios. Pentru că încă mă iubeşti, şi vrei să ştii dacă e o scrisoare de adio sau o scrisoare în care te implor să mă ierţi. Dar nu e niciuna din cele două. E doar ceva ce vreau să spun, să scriu, să dau afara, dacă se poate spune într-un mod mai.. puţin poetic. Ceea ce s-a creat între noi nu a fost niciodată planificat. A fost destinul. A venit pur şi simplu, atunci când nu mă aşteptam. Şi asta pentru că atunci când m-am îndrăgostit de tine nici nu ştiai cine sunt. Ai fost ca un miracol, ca un vis frumos devenit realitate. A fost ceva ce nu credeam că are sfârşit. A fost ceva ce aş retrăi la infinit şi nu m-aş sătura.  Mi-ai fost tată, frate, prieten, iubit, doctor, copil, profesor, tot.. Nu ştiu eu ce şi cât am însemnat pentru tine, dar tu pentru mine ai fost totul.  Şi acum vine şi momentul în care eu îţi spun cât de rău îmi pare că te-am făcut să te schimbi, ca te-am iubit dar poate nu aşa cum meritai. Îmi pare rău.. şi dacă citeşti aceste rânduri, această scrisoare.. probabil este şi ultima pe care ţi-o voi scrie, îţi spun.. să mă pui undeva, într-un colţ din inima ta, alături de toate celelate amintiri şi închide-mă acolo.. Nu mă uita. Căci eu nu am să o fac. „ Cu drag, persoana care te-a iubit cel mai mult vreodată.